1. Puritatea materialului și controlul aliajului
Titanul aerospațial, de obicei de gradul 5 (Ti-6Al-4V), gradul 6, gradul 9 sau aliajele aproape de temperatură înaltă, necesită un control extrem de strict al elementelor interstițiale, cum ar fi oxigenul, azotul, hidrogenul, fierul și carbonul. Chiar și abaterile mici pot reduce durata de viață la oboseală și stabilitatea la temperaturi ridicate. Titanul industrial folosește adesea titan pur de gradele 1–4 sau Ti-6Al-4V modificat cu costuri mai mici, cu toleranță mai largă la impurități, deoarece rezistența ridicată la oboseală nu este critică.
2. Cerințe de performanță mecanică
Titanul aerospațial accentuează rezistența la oboseală ultra-înalta, rezistența la fluaj, duritatea la rupere și consistența la temperaturi extreme. Trebuie să reziste la încărcare ciclică pe termen lung, vibrații și căldură ridicată în motoare sau corp de aeronave. Titanul industrial îndeplinește în principal cerințele generale de rezistență la coroziune, formabilitate și rezistență de bază, utilizate în schimbătoare de căldură, supape, plăci și piese decorative fără încărcare structurală extremă.
3. Proces de producție și tratament termic
Aliajele aerospațiale suferă prelucrare strictă la cald, forjare, laminare și tratament termic precis, cum ar fi tratarea cu soluție și îmbătrânirea (STA) sau recoacere standardizată pentru a asigura o microstructură uniformă, cu granulație fină. Produsele industriale folosesc procese mai simple de prelucrare la cald sau de recoacere, cu un control structural mai puțin strict.
4. Testare, inspecție și standarde de calitate
Titanul aerospațial respectă standarde riguroase aerospațiale, inclusiv AMS, specificațiile aerospațiale ASTM și cerințele NADCAP. Inspecțiile complete includ testarea cu ultrasunete, curenți turbionari, testarea mecanică la temperaturi înalte și în cameră, testarea la oboseală, analiza microstructurii și trasabilitatea completă a materialului de la lingoul brut până la produsul finit. Titanul industrial are nevoie doar de teste mecanice și dimensionale de rutină cu o examinare nedistructivă minimă.
5. Mediu de aplicare și fiabilitate
Titanul aerospațial este utilizat în componente critice: fuselajul aeronavei, trenul de aterizare, lamele de motor, discuri și elemente de fixare în care defecțiunea este inacceptabilă. Titanul industrial servește echipamente chimice, hardware marine, construcții și hardware de zi cu zi, cu praguri mai mici de siguranță și fiabilitate.
6. Cost
Titanul aerospațial implică materii prime cu costuri ridicate, procese multiple de topire, procesare strictă și teste extinse, ceea ce duce la prețuri mult mai mari. Titanul industrial folosește o producție mai simplă și o puritate mai scăzută, ceea ce îl face mult mai economic.
Pe scurt, titanul aerospațial este un material structural de înaltă fiabilitate, de înaltă consistență, conform specificațiilor aerospațiale stricte, în timp ce titanul industrial se concentrează pe rezistența la coroziune rentabilă și pe performanța mecanică generală.
